Acuzaţiile de corupţie împotriva carităţii gemane

De ani de zile, Societatea germană de caritate Kolping International, a sprijinit proiectele de ajutor în Paraguay, datorită în mare parte subvenţiilor oferite de Guvernul German. Însă se pare că aceste subvenţii nu au ajuns întotdeauna acolo unde ar fi trebuit, la destinatari, şi au existat numeroase nereguli. Un aşa numit “centru de formare”, a fost de fapt un bordel.

Clădirea pe care rezidenţii locali o numeau “Casa de Citas” se afla la marginea oraşului Coronel Oviedo din Paraguay. Clădirea de 300 de metri pătraţi, structurată pe două etaje, a cărui exterior acum este de un roz stins, a fost official un centru de formare profesională pentru Kolping Fundación Paraguay (Fundaţia Kolping Paraguay).

Neoficial însă, din anul 2005 şi până la începutul anului 2008, centrul care a fost finaţat de Ministerul pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (BMZ), nu a favorizat nicidecum promovarea programelor de formare, ci chiar din contră, a sprijinit în repetate rânduri personalul pe domenii de expertiză foarte specifice.În Paraguay, termenul de „Casa de Citas” ( Casa de Numiri) este argou pentru bordel.

Berea şi băuturile alcoolice tari erau servite la parter în timp ce paturile se aflau la etajul al doilea. La un moment dat, conform relatărilor, o întreagă echipă de fotbal a fost întreţinută la Casa de Citas. A fost o adevărată orgie spune Directorul actual al Fundaţiei Kolping din Paraguay care face parte din Organizaţia Socială Catolică din Köln al Societăţii Internaţionale Kolping.

„Uneori, chiar şi cupluri veneau la Casa de Citas”, spune Adelina Ayala care era femeia de serviciu la Casa de Citas. Sarcinile ei de serviciu includeau să strângă sticlele goale dimineaţa, să cureţe clădirea şi să spele lenjeriile.

Plătit cu fonduri guvernamentale germane

Adelina Ayala în vârstă de 74 de ani, a lucrat pentru Fundaţia Kolping Paraguay timp de 20 de ani. Conform declaraţiilor financiare ale Fundaţiei ( Sursa: Spiegel International) , ea a fost plătită pentru curăţenia la locul de muncă din casa cu reputaţie deosebit de proastă, din banii obţinuţi de la fondurile guvernamentale germane.

O prostituată de asemenea se presupune că ar fi fost plătită pentru a gestiona atelierul din clădire al unui optician, tot din aceste fonduri de la Kolping. Ministerul German de Dezvoltare precum şi funcţionarii de la Kolping International Society din Köln, susţin că ei nu au fost conştienţi de ceea ce se întâmpla în Paraguay.

Noul Director al Fundaţiei Kolping Paraguay, Brigitte Fuzellier, a declarat că atunci când a vizitat clădirea pentru prima dată şi anume în luna martie a anului 2008, tot ce a găsit a fost o veche maşină de cusut unică. Se pare că în acea clădire nu au avut loc reglementatele cursuri de formare profesională, susţine Fuzellier.

Fuzellier adaugă că ea a raportat condiţiile la baza din Köln managerului responsabil pe zona Americii Latine Peter Schwab în anul 2008, însă Schwab susţine că el nu îşi aminteşte să fi primit raportul lui Fuzellier.

„Am deschis o cutie cu viermi”, spune Fuzellier astăzi. „Nu am avut habar în ce mă bag când am acceptat postul de director”. Predecesorul ei, Máximo Samaniego, a părăsit fundaţia în luna decembrie a anului 2007 şi ulterior a „dispărut”, adică s-a ascuns.

Calomnie şi defăimare

Hans Drolshagen, directorul general al bazei de la Köln al Societăţii Kolping pentru ajutor social şi de dezvoltare (SEK), susţine că au existat numeroase semne de nereguli încă din anul 2007. „De aceea am trimis-o pe D-na Fuzellier în Paraguay”, spune Drolshagen, „Pentru a arunca o privire atentă la ce se întâmplă acolo”.

Dar poate că ea şi-a exercitat atribuţiile cu mai multă sârguinţă decât se prevăzuse. De atunci, SEK a înaintat o plângere penală împotriva lui Fuzellier pentru calomnie şi defăimare. Fuzellier a acuzat însă, oficialii de la sediul din Köln al Kolping Society, de obstrucţionarea anchetei privind pretinsele abuzuri.

Ministerul german de Dezvoltare, oferă finanţare pentru activităţi de auto-ajutorare pentru „grupurile demografice dezavantajate” din Paraguay. Începând cu anul 1999, ministerul a plătit mai mult de 3,6 milioane euro (4,7 milioane dolari) către SEK din Köln, societatea responsabilă pentru proiectele de ajutor. Uniunea Europeană a fost de asemenea implicată în acest program de ajutorare până în anul 2009.

Unul dintre obiectivele declarate ale Societăţii Kolping este de ”a permite membrilor săi să se dovedească în calitate de creştini în lume”. Organizaţia sprijină formarea profesională şi proiectele menite să ajute oamenii să se ajute singuri în peste 60 de ţări. Beneficiarii acestor programe sunt micii fermieri si cei săraci, care îşi unesc forţele pentru a form aşa numitele „familii Kolping”. În Paraguay, Fundaţia Kolping deţine 9 şcoli vocaţionale pentru mai mult de 3000 de studenţi, şi susţine sute de fermieri, care primesc microcredite din partea organizaţiei religioase.

„Ei au avut încredere în renumele răsunător Kolping”

Însă conform unor declaraţii ale unor presupuşi beneficiari (Spiegel International), câteva dintre proiectele de ajutorare iniţial planificate au existat doar pe hârtie. „Am fost nevoiţi să semnăm hârtii albe” spune Antonia Halmeda o fermieră. Fermierii aveau impresia că totul e în ordine. „Au avut încredere în renumele răsunător Kolping şi în Biserica Catolică”, spune Mario Lopez, un preot care îi sfătuieşte pe fermieri.

Máximo Samaniego, directorul de atunci al Fundaţiei Kolping din Paraguay, conform relatărilor, a utilizat fondurile alocate de Ministerul de Dezvoltare pentru împrumuturi către micii agricultori cu scopul de a-şi cumpăra case jos lângă sediul local al Fundaţiei Kolping. Aparent însă nimeni nu a observat ce se întâmplă, nici managerii de la sediul SEK, nici oficialii de la Minister, deşi Ministerul este obligat prin lege să efectueze o revizuire periodică a eficienţei după încheierea fiecărui program de asistenţă.

În acelaşi timp, oficialii Ministerului de Dezvoltare au cerut un audit din exterior pentru a examina posibilitatea de „deturnare a fondurilor federale”. „Auditul planifică să călătorească în mijlocul lunii august pentru o examinare a cărţilor fundaţiei”. Un raport final este aşteptat la mijlocul lunii septembrie. Ministerul spune că aceasta este o procedură absolut normală şi că 3 oficiali au fost desemnaţi în această anchetă.

Fundaţia nu a plătit taxe ani de zile

În luna aprilie, firma de audit internaţională PricewaterhouseCoopers a efectuat o „revizuire a orientării” Fundaţiei Paraguay, în numele Ministerului Dezvoltării. Auditorii din America de Sud au raportat găsirea unor „indicatori de fraudă” şi au recomandat o investigaţie suplimentară. De asemenea au spus că ar fi primit informaţii care sugerau că de fapt: „Kolping Germany ar fi ştiut de tot ceea ce se petrecea în Paraguay”.

De fapt conturile fundaţiei au fost într-un abator. Documentele şi declaraţiile lipseau sau erau incomplete, spune Fuzellier, iar cărţile interne au fost de asemenea prost organizate şi confuze. Fuzellier a descoperit că fundaţia nu mai putea emite facturi oficiale, fiindcă nu plătise taxe ani de zile şi nu îşi dezvăluise declaraţiile financiare.

Fuzellier a găsit 323 de cecuri semnate în valoare de aproximativ 164 000 euro în seiful predecesorului său. Majoritatea cecurilor fuseseră semnate de Samaniego, iar pe unele dintre acestea, numărul de cont fusese tăiat. Cecurile au fost emise către Fundaţia Kolping cu cuvintele „Uniunea Europeană” în paranteze.

Fuzellier crede ca fondurile au fost menite să acopere un deficit în situaţii pentru fondurile UE. Contabilul fundaţiei, Jorge Enrique Caballero, a lipit aparent fotocopii ale cecurilor la forme de facturare pentru a simula existenţa cheltuielilor. „Cecurile au fost apoi enumerate şi în bilanţul intern” susţine Fuzellier, adăugând că banii nu au ajuns în conturile Kolping. Oare ce s-a întâmplat cu banii atunci?

„Nu am nici cea mai vagă idee”, Peter Schwab-managerul pe zona Americii Latine (Spiegel International). „Oricare ar fi fost motivul pentru existenţa acestor cecuri, ele nu au fost încasate, deci nu s-a făcut niciun rău ca rezultat”.

Trebuie să fim pregătiţi

Dar până şi Schwab trebuie să fi ştiut că ceva nu a fost în regulă pentru o perioadă lungă de timp. Într-o scrisoare din luna mai a anului 2008, el cerea contabilului fundaţiei să nu prezinte toate declaraţiile cu o singură ocazie. „Desigur, intenţia noastră este să evităm rambursarea sumelor către Ministerul German de Dezvoltare...De aceea vă cerem să vă abţineţi părerile până la prezentarea versiunii finale”. Sună ca şi cum Schwab ar fi avut o conştiinţă rea, cel puţin. Într-un email din anul 2008 către Fuzellier, Schwab a avertizat ca subiectul ar putea fi interesant pentru presă. „Trebuie să fim pregătiţi” a adaugat Schwab.

Se pare că au existat de asemenea discrepanţe între construirea, extinderea şi funcţionarea caselor Kolping în Paraguay. Uniunea Europeană a furnizat fonduri pentru o mare parte din proiectele de construcţie, care pe hârtie, reprezentau o investiţie de aproximativ 1,5 milioane euro. Dar evaluatorii au estimat valoarea de piaţă totală a proprietăţilor la numai 650 000 euro. Această scădere în valoare, a reprezentat până la urmă o investiţie proastă sau pur şi simplu o fraudă?

În luna februarie, Jorge Enrique Caballero, fostul contabil al fundaţiei din Paraguay, a dispărut la rândul sau cum a făcut şi Máximo Samaniego înainte de el. Potrivit unor relatări, Caballero ar fi luat unele documente cu el. Fuzellier estimează pierderile totale suportate până acum de către Ministerul German de Dezvoltare, Uniunea Europeană şi Fundaţia Kolping Paraguay la o sumă de peste 2 milioane euro.

Cursuri de formare profesională într-un final

Între timp, SEK neagă toate acuzaţiile şi s-a distanţat de Fuzellier, dar susţine auditul desemnat de Ministerul de Dezvoltare. În plus, dupa cum spune Hans Drolshagen directorul general al SEK, organizaţia îi ceruse de mult timp lui Fuzellier „să meargă mai departe şi să depună o plângere penală dacă are o dovadă substanţială”. A ascultat sfatul în anul 2009.

Din acel moment, până şi Vaticanul s-a implicat în această problemă. În Roma, Cardinalul Stanislaw Rylko a sugerat ca ”cei responsabili pentru aceste nereguli să fie daţi imediat afară din fundaţie”

Lucrurile s-au schimbat în Coronel Oviedo. Astăzi, fosta „Casa de Citas” oferă în cele din urmă servicii de formare profesională în utilizarea calculatoarelor şi maşinilor de cusut. În ultimii 2 ani, Adelina Ayala, fosta femeie de seviciu a primit un salariu minim pe economie legal de 350 euro, cu 300 euro mai mult faţă de cât primea înainte când lucra la Casa de Citas.